Nu te mai fatai pe fereastra aia! M-am saturat sa tot imbatranesc. Cu cat ma indepartez de tinta vizata acum mult timp, realizez cum totul in jur devine mic. Mai mic decat apasa acum neintelegerea lor. Nu ma pot opri in locuri comune cu gradini si spatii verzi inainte sa le depasesc.Deja nu-ti mai pot vorbi in cuvinte. Hai sa ne desenam simboluri. Iar daca eu in tine vad maretia unui suflet si faptul ca ingerii nu cad... atunci nu ma voi ascunde dupa copaci... doar stii cat imi plac.
Ingerii cazuti adesea plang. Si asta e tot un fel de drum. Daca ar cobora pe pamant si ar asimila durerea caderii... tot in poeti tristi s-ar transforma. Te imping pe podea si te privesc doar. E ideea unei asezari in fata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu