Prin iarba iti tarasti albastrul de metal
Ce l-ai rasturnat scuturat in firicele scunzi
Pleata lunga se tot ascunde prin praf
Poezii sutite din cutie, margaritarele altuia.
Cine stie sa citeasca prin franturi de geam
Fara sa bata la vreo poarta fara pata
Desculti mai stim si noi sa incalzim
Cateodata iarba asta grea, farame – cate-un fulg.
Razbate pana’n suflet un ger de toamna
Parca-i dealul alb intre coline adormit
Mana-ti uda doarme alene pe o foaie
Portative cantatoare in imagini succesive.
Cate intelese vorbe te ridica dintre fumuri
Iar cate adormite inca le adulmeci
Si le intrebi cum se dezbraca pe o noapte
In foite lungi de argintare; pasare maiastra.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
spui frumos!
Trimiteți un comentariu