Merg caii spre apa.
Sa le dai izvor
Petec de rugaciune
In zarva tropotului lor.
Merg caii spre apa
Si aduna fulgerand pamant
Crampei de libertate tes
Din ochi navalitori de blanzi.
Si-atat de drum si de cuvant,
Cand caii merg spre apa,
Si apa-i pamant.

Doar asa sa fie

Nici un artist nu a calcat pragul singuratatii pana ce nu s-a acceptat in cioburile infipte in propria-i carne. Lumea nu-i salas de clape. Iubirea nu-i adapost de noapte. Pamantul e mai pur ca apa, iar gandul te strange mai tare ca ceata – cand luna e lampa, iar lampa-i chemarea.