Stari

Domnule artist, ajuta-ma sa impachetez jucariile pentru o seara. Dorm in alt ungher. Singur, doar cu luna batand din umbre direct pe bratele mele stransejur-imprejurul capului. Luna mereu ascunsa si ea in astfel de stari. Uneori cerul se inchide, se aduna intr-o panza groasa prin care se acopera de cuvintele cele multe, inutile. Si pasarile pot obosi in zborul lor neregulat. In lumea ta primeste-ma! Ascunde glasul sub falfait de aripi indoite.
Nu te-ai saturat sa vorbim in simboluri?

Incalcit

Slabe luminite albe se strecoara pe-nserat
Printre frunze rasfirate de salcam in floare
Pe-a soarelui stearsa umbra, de rosul sangeriu patat,
Rasare cea mai pura stea, asteapta putin si moare.

Se prabuseste peste visele rasturnate, pietrificate,
Cade si strange genunchii datatori de viata
In orbirea ta de groaza arunci masti personificate
Ce ti se lipeste de ochi, de buze; si-atunci nu e ceata?

Mester

Haide faureste-ti costumul de piatra
Sa iesim la brat, lipiti, ingreunati
De comediile absurde din gradini
Pictate intr-o scobitura de ciment.

Pe un trotuar murdar de tinerete
Ne plimbam pasii adormiti de frunze
Frunze ce-au cazut pe frunte linistite
Si macii toti petale sa ne stranga.

Luminati de-un soare violet prin rame
O ce candoare intr-un cristal patat de urme,
Prins intr-un candelabru mocnind lumina
Se strecura, tip-til, pe varfuri, si-l inchina.