Eu nu scriu pe intuneric
Pentru ca pur si simplu
Mi-e lene sa aprind
O lumanare.
Tot ce fac
E sa ma amintesc
Si sa ma agat
De ceea ce am fost
Odata

Acasa e acolo unde noi putem oferi pace.
Reverii nocturne;
Stii ce culoare are misterul?
Nu, nu e negru.
E albastru marin. Frumos, matasos.
Sunt un om normal…
Dar ce om nu lasa amintiri?
Omul invata sa traiasca prin el insusi
Oamenii mari dau impulsuri nu iau decizii.

Dumnezeu invata odata cu noi
Sa fie parinte
dar e Dumnezeu razbunator?
I-as raspunde cu
Transformarea sufletului meu in urma mortii
Altora.

Carte

Pe partea nevazuta a marchizei salasluia, in palidul sfarsit de toamna, un cutit cu lama argintie.

Ar fi un inceput perfect de roman. Pentru oamenii noii ere perfectiunea si-a scrijelit valorile altor credinte. Oamenii cer atat cat sa ii multumeasca limpezimea viziunii, simplul inteleselor sau refularea propriilor placeri.
Fizicul energetic a luat proportii satisfacatoare in linistea tamplei si palmelor. Cei ce nu se inteleg cu ei se acomodeaza cu fricile celorlalti intr-un perfect decor subteran, mascat de vointa depasirii invizibilelor bariere.

Cand m-am asezat sa lucrez am fost binecuvantat a doua oara. Un scriitor traieste povesti din cele mai inspaimantatoare caci se lupta cu fricile sale.

O carte nu e un scop. O carte este o poveste.

Ameteala

Aveam urme de cutit pe gat
Transe in care ma mangaiam
Si sangele uscat se scurgea
Direct spre mana.
In cavitati de bumbac
Mi-am rescris sinuciderea
In trepte si trotuare.
Nu o sa fiu niciodata un om
Al publicului.
Cine vede dincolo de mila
Lui Dumnezeu e Dumnezeu
Insusi.
Cine isi priveste toate durerile dinauntru spre
Acela incepe sa moara.

Doar daca…
Uimitor cum exista solutie
Pentru fiecare traire
Ca un ceas pentru fiecare viitor.
Si daca m-as sinucide?
Zodiacul mi-o predispune.
Camp cu flori si un dus de petrol
Langa ochi.
Mi-e teama de moarte
Da am mai zis
Si daca m-ar privi in adanc
Si ar spune hai la scoala
As spune ca sunt inca mica
Inca vad ingerii.
Nu sunt gata.
Vreau sa mor in
Zodia mea.
...
Sunt o multime de frici
Ce se zbat sa evadeze
In incaprea lor terminala
Iubesc prea mult viata
Dupa pranz..