Cateodata lumea e prea mica pentru doua suflete cand ele se zbat sa creeze atingeri de stele. Urmele de gheata se sterg cu atingerea felinarului tarziu, iar mainile impreunate de fiecare daca cand te ascunzi in umbra crengilor incalzesc distanta.
Oamenii uneori nu inteleg ce fac iar daca fac de buna stiinta atunci isi pierd echilibrul. Un cantaret spunea odata in ardoarea lui ca dragostea e doar un loc in care vocea ta rasuna vesnic. De fapt nu e un loc anume…. E pretutindeni caci vocea e tot ce strang din arhiva unui an. De multe ori privesc in coltul ramas rezervat tie… unde sunetul se imbie cu umbra si privirea mea stearsa.
Nu sunt o persoana curajoasa de aceea poate traiesc mai mult din vise. Trebuie sa ma abtin uneori va iti rostesc numele asa tare. Sperii pasarile cerului. Atunci o sa vina sa-mi smulga aripa cu o suflare. Cat de sus pot ajunge cu privirea printre frunzele de salcam. Cat de multi mi lipsesc serile la tara – radacinile copilariei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu