Artist

Uneori colegii mei de scara umbla hai-hui in cautare de carne proaspata. Sa-si alimenteze autobuzele inainte de decolare. Multe prietenii se sterg in timp, dar doare mai tare cand ti-au fost apropiate. Si iar ai sa intri sa-mi explicit ca unui nestiutor treburile cu relatiile interumane. Am prostul obicei sa complic lucrurile, sa le imping la extreme…tocmai pentru a le face mai intens de trait. Poate e un fel de rezolvare a modului in care scriu. Dar ea….ea nu trebuia sa intre pe lista persoanelor ce ma ajuta sa scot din mocirla. Daca imi venea sa sparg pereti, rupeam din caiet. Daca ma feream sa-i vorbesc, sa nu ranesc, mai chinuiam putin din timpul somnului. Penita chinuita….sarmana cata bataie de cap i-am dat de fiecare daca cand intensitatea cu care apasam crestea. Amortit acolo si el tacea.Asa imi trebuie daca ma impart intre oameni. Se bat pe mine fiarele. Si ce cred ca ridica moral tocmai ce destrama cuvantul perfect….artistii uneori traiesc murdar… si se numesc oamenii artei. Obisnuiesc sa amestece printre cearceafuri candoarea unei idei. Alb cu alb, cred ei, ar trebui sa se adune in panze si sa nasca o viata zbuciumata. Zbuciumul aici totusi nu e dat decat de un mosneag putred ce pleaca sa isi stranga sacii carpiti si unsurosi.