Riverdance - Reel Around the Sun (Live from Geneva)

Calatorie in subteran

Plecate umbre cate cautari
Fugite dintr-ale lumestii fabule
Frunzele pe pamantul sarbad
Unde sufletele toate lumina soptesc
Asta-i o carare lunga pe-a vremelniciei
Scanduri.
Flori ce in moarte se intorc
Luarea aminte dintre foi
Dulce primavara, ce praf timpuriu
Treci prin maini!
Lauri pentru vesnicie cat pumnul tau
Cel mic incape.
Despre dragoste nu-i decat un singur loc
Pe-al plangerii de dor altar – dezbinari trupesti –
Un altfel de amor.

Cenaclu

Guri largi se deschideau in asfalt
Ce parca se pregateau sa ma inghita
Voluptatea fiarelor luptand
Cu lumina si ciment.
Din noapte se nasc marsaluiri
De licurici si umbre ce se odihnesc
Pe crengile obosite de atata vorbarie.
Cand vorbesc urat ma simt libera
Pe dinafara.
Clasicul va amuti intr-o scorbura
Lasandu-ma sa-mi ucid ungherele
Ierboase, inghetate.

Delir

Multe adormiri pe vatra, langa ceasul amortit,
Langa stresini picurate cu petale. Si transpir…
E imaginea perfecta a unui somn prelungit
Vechiul gand si prafuita carte a frumosului delir.

Cand camasi sfasaie pietre si le-amesteca in praf
Tu mai tragi dintr-o tigare asa uituc, in plin turnir
Cu bocancii rupti de-o parte, cu o mana pe chipiu
Te-avanti avid pe cea campie a molcomului delir.


Iara-n noaptea de feerie mirosi petalele cazute
O culci frumos in iarba uda, schimb de suflete-n sir
Inchei cu stele zapacite amestecand fragede maini
Si trupuri frematand ascunse in cumplitul lor delir.

Turnir

Gaseste oameni cu care sa visezi
Serile de hoinareala
Arunca jarul de pe foc
Intre atatea locuri te gasesti.

Gaseste-ti oameni, repara case
Si cochilii uitate pe trotuar
Aduna-n ochii tai culorile
Arunca tot pentru o sansa.

Gaseste – chei, descuie, sari
Plapande ungherele vietii tale
Amageste starea cu care trezesti
Sa-apuci de mijloc lumea toata.


Gaseste-ti oamenii cu care sa visezi
Ascunde-le lumina negurei adanci
Apropie-i de buze mutilate ca
Inchinandu-I sa-i saruti.

Ingeri cu colti….

Ingerii goi pe strada invata
Mersul melcului prin iarba
Ploaia cand spala urmele de rani
Si nu e cautarea toata in maini
Si buze, pe sani, pe coaste
Sub cearceafuri tremurand de tine.



Iti cersesti dragostea pe- o haina
Manjita de amprente imbibate cu spirt
Mila ochilor ce iti plang jalea in diminetile
Ce ti le tragi intr-o bricheta si-un cotor
Ce ti l-ai vrea hartie … scrisul nu se fabrica cu plastic
In capul pieptului nu simti ci tragi
Orb, lumini nevazute, mori in tine cat un ritm
Iti bat in tample femeile ce nu le-ai avut
Iti rupi in tine tarfele ce te invelesc in fum
Parca-i coala… ce te face tarfa sa invarti in univers
Muta-ti capul spre fereastra cat respiri
Si cand te lasa intre alb, si ochi si zgomote de tabla ruginita
In gat cand iti ramane tot ce ai scris gandit
Ca o simpla tarfa lumea poate sa acopere -
Parfum te aluneca in ce stii
Si ce nu stii te ascunde si bolnav ziua te dezvaluie.
Varcolaci – monstrii cu jumatate de norma
Plangaciosi ce-si iau licoarea sa absoarba luna
Altfel se scurg printre oameni. Acoperiti de sine.

Dorinte

As vrea sa-ti fiu mama
Sa te alint
Sa nu te-arunc
Dintre cuvant.
Daca femeia ar putea
Iubi
Cu patima de uitare
In sarma ghimpata
Pe pat
Caci maini te dezvelesc
De patimi.

Pentru El

Esti o proata, auzi!!!
Ce sa faci tu cu un manechin.
Iti vinde iar gogosi.
Ce stii tu sa faci? Ma intrebi.
Sa vorbesc… in versuri.
Incepi sa razi,
De parka fluturii toti
Morti ar cadea.
Cu cine stai tu fato?
Singurica singurica..



Ne intrebam adesea ce e cu noi in lumea asta, dar cum asta nu ar fi un subiect destul de evaziv ne indreptam spre marginirile cuvintelor. Stai in colt si priveste-le ca pe o scena, cum se privesc intre ele, cum se supara si se trag de par. Apoi tot la gatul tau sar. Nemernicele! Tu le hranesti, le dai asuprirea lumii, iar ele iti sar in cap! Ia sa arunc eu si hartia asta. Scria despre El?? Normal. Ca doar nu L-ai iertat .
Joaca, joaca

Cotidian

Ca sa ma faci sa cunosc
Nu trebuie neaparat sa ma saruti
Si nici sa iti apropii mainile
De ale mele
Sa te misti in dans
Pe langa starea mea de bine.
Nici sa vorbesti frumos
Ca si cum ai aluneca in ore
Imbatat de aer mai mult
Decat de mine.
Nici sa vorbesti murdar
Sa-ti umpli cu amar paharul
Apoi de-ti zgarii ochii
Lustruiti cu apa, curge
Noroi in lacrimi.
Plangaciosi si haituiti
Zdrenturosi precum artisti
Fericiti in asfintit –
Pe toti ii cauti, ii tot ceri
Fara sa ma-ntrebi ce stiu.
Am ramas intr-un colt
Urmarind orice miscare
Pe care talpa o facea
In trepidatie.
Sudoare pe frunte
Si simti ca te strange
Mana ei de dupa gat…
Te-alinta cum stie ea mai bine
Apoi mana i se odihneste
Pe ochiu-ti schingiuit
De atatea fantasme.
Si ea te mangaie in leganare.
Un val –miraj- pe corp –
Te strange pana se contopeste
Cu suflu, cu buze, cu picioare.
Frenetica libertate.
Sa ma cunosti nu trebuie
Sa ma atingi bezmetic
Ca si cum simtirea ti-e cu ea.
Ca si cum te-as ajuta sa nasti.
De ma inpingi inapoi in perne
si imi arunci neputinta ta
pe piele.
Nu sunt eu. Nu te cunosc.
Daca ma-nchizi in “nu te stiu”
Nu sunt eu.
Daca ma cauti in icoane
Ca sa te linistesti prematur
Nu esti tu. Nu-ti raspund.

Fundamente

Am incercat să-l fac să mă vadă.
Dădeam din mâini ca o disperata
Și
Mă băteam cu monștrii...
Așa a început ziua aceea
Când s-au tras draperiile la Odeon,
Când ceața dintr-o dată s-a ridicat
Și am văzut clar.
Eram în mijlocul strazii,
Dezvelită de propriile mele ganduri.
Înfașurată în cearceaf
Așteptam
Pe cineva de la 9.
Picioarele îmi dârdâiau pe asfaltul plouat...
Era primăvară și așteptam pe cineva.
Melcul mic se poticnea la fiecare pas...
Aș fi putut să-l sparg cu vârful tălpii,
Să îl lipesc de apa și așa înnegrită de pași.
Dar el cu ce mi-a greșit?
Ar putea să-mi arate mai multă compasiune
Decât un trecător oarecare.
Așteptam de o oră
Iar griul incepea să se închidă.
În fața teatrului miros de proaspătă ploaie.
Dumnezeu ăsta mult se mai lasă așteptat
Când vreau eu să mă joc.
Adorm pe trepte
Așteptând pe cineva de la 9.
Nu sunt nici îngeri, nu sunt
Nici demoni
În revelația obscură am înțeles
Cum poeții iși caută în interior
Imposibilitatea de trecere,
Iar când vor a merge
Se agață de o foaie de hârtie
Ca un îndurerat de cruce
Înăbușind chinul sfârtecător.