Despartire

Nu e dorinta mea. Nu am cerut sa ma acopar de avalansa muntilor goi. Stii si tu ca genele clipesc doar atunci cand li se fac vant. N-am sa-ti deranjez blocul pictat in scari cu acuarele. Micule Picasso mai ridica-ti degetele din pulberea uscata…dar in culori…curcubeu cum vrei. Oare nu ai sa ridici capul decat atunci cand vei termina lumea de construit? Revolutie artistica. E bine sa-ti doresti imbratisari de mare. Din cele spumoase…sa-ti creasca inauntru valuri. E frumos tot ce visezi iar eu nu sunt stanca. Iti las revarsarea pana tarziu in noapte ca luna sa bata asupra ta, sa tremure in unduiri. E sus pe culmi.E un loc in care am mai fost si care mi s-a parut la fel de misterios. Cu luna sus, prin geamul meu…in noaptea primavaratica – caldura dintre picurii de ploaie. Eu nu vreau sa enervez pe nimeni. De aceea ma retrag in coltul meu neluminat…sa continui stersul tavanelor cu ochii. Noaptea albul lor e ciudat de limpede si citesti ca o carte in umbrele crengilor prelungite de afara…pe geam…contopindu-se cu lustra. Poate comunul ma inlatura din peretii lui stersi cu maneca zdrentuita de lovituri. Cat m-am luptat cu el sa-l inving si ca pentru orice lucru luptat…s-a revoltat, a imprastiat semintele supararii lui si m-a captat. Un singur comun m-a facut sa-mi doresc. Sa ma despart de mine.