unU

din vals in casute de lemn
miros de brad si mucegai
proaspat prosop iesit din
masina de spalat
traim intr-o lume de povesti
cu Stea in frunte
pe o pleoapa adorm
Multe
scancelile de noapte buna
si o aripa din adevar.
Adevaratul ritm ce palpaie
incet precum odaia in somn
de iarna.
cu primavara peste frunte
ce se-nvarte in cerc.
cat cercul opreste noi
dansam ritm in ritm
si somn in puls
plus o roata de agatat
fire de mohair rosu.
Si de ce te-ai trezi...

cand mergi pe trotoarele cu ploaie
aceeasi imagine abismala
e cercul rosu si tu dansand
pe arcul lui tocuri agatand
tragand mii de cercuri
sterse, difuze, macinate
lumi in lumi din lumi
Nascand un U.

Multimea Vid(a)

Singura lume ce mi-o pot permite (cel putin momentan) e cea a viselor. Din greseala am scris videlor. Coincidenta sau nu ... cateodata visele raman in vid. Sau mintea e un vid umblator care cotrobaie sa iasa la suprafata exact precum moartea. Sentimentul omului de a percepe moartea uneori. Moartea cui ...
Un Dumnezeu in vid exista. Si el e o multime.

Fiecare om care viseaza are la un moment dat un vis vid. Fiecare om devine la un moment dat vid. Dumnezeu este astfel cateodata vid.

Din toata porcaria de mai sus rezulta ca orice vid este la fel de viu precum Dumnezeul din noi.

Sa ne jucam un joc de insingurati. Eu sa-ti tin pleoapele cu degetele stranse, sa-ti apas imaginile dincolo de pipait. Ne rotim in jurul nostru, eu cu degetele stranse, tu cu respiratia de fugitiv. Prezentul e undeva la subsol, iar noi cautam fereastra cu 2 ochi - ai mei deschisi larg in negru. Doua realitati diferite incercand sa ne regasim imaginile reciproc.

Sa-mi spui cand incepe sa te doara! Si albul albastru se preface in sange!

Cand am chef sa scriu eu fug
Pe fotoliul aromat de culori
Brusc pe prag ma las
Genunchi dincolo de talpi
Lacomi se infrupta din mine
Zeii gandurilor marete
Si pe-un perete sugruma o funie
Tabloul despre dezlantuirea naturii.
Sunt un scris cu miscari fine
O bucla din cerneala neagra
Ce pateaza in coltul buzei maronii.
Si scris mai fac din fapte
Si vieti ale oamenilor – povesti
Pe vatra cu un vin de calatori.
Cand am chef sa scriu eu fug
Sub paturi de matase
Visand un joc de intunecati
Lumina cautand in joaca.

Ce a facut lumea sa se-nvarta
In pasi de balada frantuzeasca
Dorinta profana intre muritori
E sa nu-si cunoasca iubirea
Decat la sfarsit.

Doar doare si acum
Doar cat sa cant pe drum
Doare in glasul lui de nu as fi
Doar cat te-ntorci
Si nu ma uiti.


De ce nu simt nimic
Un plans
Ca vreau cu el
Si el cum e
Ca nu va fi
In veci
Si totusi
Cand El, celalalt
E inca aici
Spre cer
Si nu e cersit
O amintire
Cat o luna
Plina.


Nimeni nu stie ce-i...
iar daca il intrebi pe el
va tace
cum fac copii jucausi
se rusineaza
de raspuns.

Stii foarte bine ce-i...
Si daca stiu e pulbere
De aur
Se naruie la primul vant
Sau cum vrea el
La prima ploaie.

Iubire

Geamul asta are atatea imagini
Intiparite in nu mai stiu
Sa scriu,
Sa uit si sa vorbesc.
E doar dorinta nebuna
De a sari spre perfectul
Din ceea ce imi imaginez.
Parca tot in Franta sunt
Pe ponton, sub un copac
Si englezescul meu sacou
Ma leaga de istoria
Propiei mele dorinti.
Nu e o persoana cu haine
Sau zambet.
E iubirea completa
Luminisul unei dimineti
Batandu-ti in fata
Fragmente de fericire.
Iubire, liniste tarzie
Cu-o mana aduna-ti harpa
De placuta mangaiere
Adu-mi un colt pe-un monument
Vitralii pure sticle
Vis mormant
Privirea, tresaltarea
Cheie - flori de legamant.

De vis

S-a aplecat creanga peste mine :
- Viseaza Nico, altceva nu costa
Inchide ochii tai micuti respira
Prin pielea ta de cameleon!
Si atunci toate bucatile
S-au rupt in zeci
Si i-am inchis
Si i-am acoperit
De amintiri.
Vis
A visa prin tine
De toate cararile goi
Ce se intorc si se holbeaza.
Mai vrei visare???
Cumpara-ti
Placi marmura altare
Vinde casa in miscare
Ia sacul si uita
Praf pe-un suflet camatare
Si uite
Cum se chinuie sa planga
Un biet ciubucar.

De-abia atunci s-a intors
Si a plecat
Un sugrumat ce de mic
Viseaza prin noi.

b tie

Ce e si lumea asta
De cale calea-si cauta
Mai fumez o tigare si apoi ma culc
Acum stiu
De viziunea dintre betie si somn
Dintre muntii ce nu stiu sa latre
Si ai vrea tu sa mai zici ceva
Promotie la incaltaminte
Si nou si ros in noul schimb
Draga gigele tea lint
Ca pe o matura
Mai da una
Sa stiu de-o vorba
Ete na
Uite curg
Si ce
Curg
Daca ma gandesc la Dumnezeu
Cand sunt beata o sa iasa
Ingeri??
Sau?
Si ce
Acum stiu
Vin
Da asteapta
E vin plin
Lumea se-nvarte de cand
O stiu
Si acum si atunci
E invarteala
Care ne tine
In miscare
Viteza
De a nu mai stii
Ce e lume si ce e tine
Iubire?
Aici e cheia
Oamenii mari uita sa
Acum stiu
Acu scriu
De vrei
Devreme
Apoi mai toarna
Si taci
Si dormi
Inveleste-te.
Noi
Suntem
Nu ne stim
Suntem
Acum stim
Ce e iubirea?
Am uitat
Nu ma mai stiu
La naiba
Ma trezesc
Ma amintesc
Grotesc
E trezirea
Din alt eu
Tot aici
Mai negru
Iubesc
Negru
In
Negru
Pentru ca
Negru
E
Alb
Si viceversa.
Te iubesc
Si nu
Te gasesc
Pasii mei
Pe umbra
Lui.
Devin un betivan notoriu
Pe scarile catedralei
Si ma impung in desaga
Ochi clocotitori de doliu.

Amalgam si de ce nu

Lasa clapa sa se-nchida
Negrul prins in sita
Ca un puf cu ochii unui abandonat
In propria piele
Impinge spre
Ce naiba vrei?
Parbrize sparte
Sunt in labirint de fier
Si eu conduc pe spate
In spate furnici pe roti
Si roate, prapaditilor
Va roadeti ca pe oase
Apoi ma-ntrebati pe mine de ce
Doare.
Sunt sub clapa si voi afara
Glorificati soarele, CAT il mai vedeti
In loc de plaje; romantism tarziu.
Negrul prin sila
Ma satur de oameni
Oamenii se satura de negru
Pe mine sta o furnica
Si roade. Un fulg.



Daca natura intreaga s-ar impotrivi
Unei linisti din bucatica lor
De fericire
Ce nedrept smulsa a fost
Din sanul partii de mijloc.
Daca soaptele ti-ar fi amanare
Spre mai tarziu de-o clipa
Rasturnarea organelor chircite
Ar fi supuse unui gust
De metal –
Alte sfere adunate intr-o bara
Scrijelita pe o rigla –
Ca sa pot dormi cu lumina aprinsa
Am inceput sa-mi provoc teama
De intuneric.
Golul meu cu golul lampii
De gaz
Suprim lucruri in stari clare
De izolare.
Sange cu cola ati baut vreodata?

Joaca

Ce nu e o joaca
Cand mistuie vinul si vrei sa traiesti.
Cupele pline in mijlocul viei
Te-asteapta dogoarea de vrei s-o starnesti.

Pe muzica dulce e razbaterea de slove
Mut piesele de sah, prin iarba
Cu cata osteneala in oase
Se pierde regina neagra.

Ce joaca varful degetului cu fruntea
O semiluna ca semn de primeneala
Sculptand eroic vesnic calendare
O viata cat o scara de iesit afara.

Eu nu scriu pe intuneric
Pentru ca pur si simplu
Mi-e lene sa aprind
O lumanare.
Tot ce fac
E sa ma amintesc
Si sa ma agat
De ceea ce am fost
Odata

Acasa e acolo unde noi putem oferi pace.
Reverii nocturne;
Stii ce culoare are misterul?
Nu, nu e negru.
E albastru marin. Frumos, matasos.
Sunt un om normal…
Dar ce om nu lasa amintiri?
Omul invata sa traiasca prin el insusi
Oamenii mari dau impulsuri nu iau decizii.

Dumnezeu invata odata cu noi
Sa fie parinte
dar e Dumnezeu razbunator?
I-as raspunde cu
Transformarea sufletului meu in urma mortii
Altora.

Carte

Pe partea nevazuta a marchizei salasluia, in palidul sfarsit de toamna, un cutit cu lama argintie.

Ar fi un inceput perfect de roman. Pentru oamenii noii ere perfectiunea si-a scrijelit valorile altor credinte. Oamenii cer atat cat sa ii multumeasca limpezimea viziunii, simplul inteleselor sau refularea propriilor placeri.
Fizicul energetic a luat proportii satisfacatoare in linistea tamplei si palmelor. Cei ce nu se inteleg cu ei se acomodeaza cu fricile celorlalti intr-un perfect decor subteran, mascat de vointa depasirii invizibilelor bariere.

Cand m-am asezat sa lucrez am fost binecuvantat a doua oara. Un scriitor traieste povesti din cele mai inspaimantatoare caci se lupta cu fricile sale.

O carte nu e un scop. O carte este o poveste.

Ameteala

Aveam urme de cutit pe gat
Transe in care ma mangaiam
Si sangele uscat se scurgea
Direct spre mana.
In cavitati de bumbac
Mi-am rescris sinuciderea
In trepte si trotuare.
Nu o sa fiu niciodata un om
Al publicului.
Cine vede dincolo de mila
Lui Dumnezeu e Dumnezeu
Insusi.
Cine isi priveste toate durerile dinauntru spre
Acela incepe sa moara.

Doar daca…
Uimitor cum exista solutie
Pentru fiecare traire
Ca un ceas pentru fiecare viitor.
Si daca m-as sinucide?
Zodiacul mi-o predispune.
Camp cu flori si un dus de petrol
Langa ochi.
Mi-e teama de moarte
Da am mai zis
Si daca m-ar privi in adanc
Si ar spune hai la scoala
As spune ca sunt inca mica
Inca vad ingerii.
Nu sunt gata.
Vreau sa mor in
Zodia mea.
...
Sunt o multime de frici
Ce se zbat sa evadeze
In incaprea lor terminala
Iubesc prea mult viata
Dupa pranz..

File dintr-un jurnal

* Lejer am intrat, mi-am ocupat locul in sala, ciudat, mai aproape decat ma asteptam. Asta ma sperie un picut. Am tras de timp… sa imi ascund emotia bineinteles. Gandeam si la fratii nostrii, la jocuri politice murdare. Iar acum ma intreb de ce simt nevoia sa scriu evenimentul ne linisteste scrisul? Sau noi il linistim prin asta?
Imi amintesc cum ma deranjau ochelarii. Teatrul, cand isi ridica cortina, luminile scad treptat pana la tacere… e o anumita traire… un ritual ce-ti ia din suflare sin u trebuie deranjat. Eram singura si mi-am fixat ochelarii. Ma inteleg mai bine cu sufletul cand sunt singura la teatru.

* Ceva ma tot opreste sa scriu despre spectacolele astea. Intr-un fel e bine ca pot scrie in aglomeratie.
Don Quijote a venit exact in momentul in care trebuia sa ma decid asupra destinului meu. Atractia nemiloasa spre scena sis pre scris. Conditia artistului merge pana intr-acolo unde realizezi care e menirea ta. Si de aici e drumul. Nu stiu daca voi completa golul cu scena, darul pare-mi-se e in alta parte. Totusi… scrisul… acest imens Vulcan ce fierbe si rabufneste in stihuri si imagini de glorie. Scrisul asta… cand taci te face mai puternic. Don Quijote a fost aseara a 3-a treapata. Pana la sfarsit o sa stau si in fata, caci piesa asta oglindeste starea mea cu lumea. Si mereu o sa existe. Dulcineea, ace linger pe care nu-l vei putea atinge, te trage in in lupta asta sit e salveaza pentru a putea continua. Morile invata sa le accepti. Cu ele iti faci viata si asta e drumul tau indifferent de victorie. Si am mai urcat una. Ah, Doamne iti place sa ma intarati. Sa-mi arati ce-mi place si sa nu-l pot atinge, san u pot sa-l tip cand vreau. Asa s-a nascut arta mea. De a-mi dori. Sa vorbesti frumos… ma pierd. Nu vreau sa mai vorbesc frumos!


* Se moare frumos pentru altii, pentru desteptarea unora ce asteapta ani legati la ochi. Oare daca ne gandim puternic la moarte ne raspunde si ea?


* Dorinta de a ajuta oamenii e cat se poate de frumoasa. Dar deasemeni e foarte periculoasa. Dincolo de masca de a “ deplastifica” omenirea se ascunde un alt scop. Partea umana doar atat tinde sa vada : fete cu cercei mari, cu fitze si de bani gata, manelisti si oameni care te imping in ratb. Partea umana uraste. Iar partea noastra umana este urata la randul ei de cei din jur.ne facem jocul nostrum, pentru noi alegem defapt.
Moartea – e ca si cum m-ai urmari acum si ai starni frica pentru a ma face sa vad dincolo de ea. As fi curioasa sa stiu ce se petrece defapt in vis.


* Legamant de prietenie. Mi-a tremurat glasul si am admis ca m-am inchis. Am redescoperit scena dinspre interior spre sala de spectacol. Intunericul din teatru m-a speriat intotdeauna, mai ales papusile cele mari, nevorbitoare, ce parka vor sa te ajunga sis a te prinda de picior. Noaptea papusile au alta viata. Intunericul din teatru ma ingrozeste si totul ia viata in subteran.

* Timpul scurs intre 2 sau 3 ani. O evolutie involuntara. Acesta este locul in care se va da batalia. Oadata pur, plin de farmec innocent – acasa. Singura scena pe care probabil nu as tremura. O multitudine de energii contrarii – cand valul tresaltator al zborului profane, interzis, periculos si atatator, cand atingerea calda a revelatiei, a victoriei – trezirea simturilor de razboinic. O incercare de a cunoaste mai departe, o noua treapta. Sa fie oare piesa care sa fi fost liantul? In mod normal ai spune da. Dar ce normal am trait noi pana in present pentru a nu ramane sceptici? Totul nu e doar o intamplare. Artistii nu scriu pentru ei, precum Dumnezeu nu se joaca numai pentru El. Fuga asta de colo colo te aduce in acelasi punct. Si Lucifer s-a intrecut pe sine in secolul asta; cand raul isi iese din normal se lupta si el cum poate. Nu pleaca, niciodata nu pleaca. Ma intreb de ce trecem asa de la unul la altul. Fata inocenta ce poate isi va gasi caietul asta la fel, cu 100 de ani mai tarziu, sub un alt personaj, luptator s atunci. Nu vreau sa uit. Imi doresc sa nu ma uit, sa ma amintesc. Eu singura am declansat ritmul pentru ca mi-am dorit. Prostuta ca intotdeauna, de ce san u las pe altcineva sa se chinuie cu inevitabilul?
Dumnezeu a fost la Odeon pentru o seara si a fost o pace vulcanica.

* Cea mai grandioasa realizare a oamenilor este Dumnezeu. Si viceversa. Ma intreb daca linistea va durea ca la inceput. Nu oamenii imi astampara setae, desi ii cer. Ci scrisul si teatrul.
Un inger e hidos pe dinauntru. Se balangana intro parte si in alta. Manjesc cu negru. Linistea e scrisul. Dumnezeu e mana. Arta va stii sa se imbrace de festivitate in noaptea asta. Ma-nghite furia orologiului ce asteapta o palma de popas.

Bine ati venit, cortina usor se va ridica.

Jos

Multe picioare tropaie pe balustrada
Sa-ti chinuie si mai tare
Fierbinteala din tample.
Nevoia de a ne umple golul
In fiecare seara inainte de culcare
E o fantazie cretina a idealului.
Tanjim dupa ochiul sufletului nostru
Plin pana la refuz cu aripi.
Am invatat sa scriu in timp ce
Oamenii mureau in jurul meu
Ca pasarile de prada
In fata uraganului.
Si am vazut penele imprastiate
In dormitor.
De atunci scriu cu ele
Caci in mare parte imi apartin.

Lupta

Sa nu ma crezi in bezna asteptarii
Pe strazile de noapte-ngusta
Si ti-am dat din tine forta
Fiara
Cum moartea te slabeste
Te si-agata
Intr-un tablou frumos
Trait de Modigliani
Nu fac un pact cu tine
Scarba
Si nici de vreme sa ma stii
Ca lupta e a mea si e cu mine
Ca patura ma inveleste si
Ti-e frica
De propria ta moarte
Demone
De pictat nu pot covoare
Sa-Ti pot asterne la picioare
Doamne
Dar ma supun unui vechi pustnic
In cautari si dezbinari
Caci ma joci precum o carpa
Si-apoi o arunci in al tau
Drum

Minciuna

Murdaresc perne aiurea
Cand prin ceas se coase
Indestularea carnii dintre
Perna si pene.
Eu mint frumos numai
Cand vreau sa mint.
Si recunosc scriind peltic
Cum omul se minte doar
Pe sine.
Marginasele ganduri
Intre arta si fire stau faptas.
Nu stii sa vorbesti
Decat cand minti.

Alege

Case din usi sparte
Mai suflete mai baga o carte
La poker ma pierzi
Labil, schizophrenic si ambalat
Pentru dormitoare cu gratii.
In cercul meu dorm vipere
Ce se viseaza lapte si miere.
Cand le servesc ceaiul
Dupa lasarea noptii
Vorbesc nimicul, sa te sperie.
Case laterale cu usi -
Suflete nu-ti cauta culcus
In paie ude, rancede.
Madularele de om schimbat
Nu ti le-aduna hingherii.

Intuneric

Port negrul ca pe mine insami
Tocmai ce am ranit o prietena
Si nu stiu daca imi voi reveni curand.
Cea mai simpla poezie
Pe care o invat
Este iertarea de sine.
Acum cred mai mult
Cum cuvintele cele mari
Sunt doar chipuri stravezii
O fundatura de falsitate.
La fel si privitul peste
Din cuvinte. Inutile
Daca inchid.

Portret de izbavire

Era minutul dubios care sa.
Ma invete sa scriu
Despre mine
Cum sa te fac sa intelegi
Ca ma doare
Cand ai fugit peste
Cuvitele mele
Si le-ai inchegat in mucegai
Amestecandu-le
Cu ceea ce reprezentau
Defapt.
Sa-ti mai pot spune acum
Pe nume...
Care din ele?
Dumnezeu nu exista
Ca pretext
Nu ar mai fi arta.

2

Lucifer ne intalnim din nou pe trepte
Sa discutam conditia de peste.
Joci pe din doua, sfarami in doi. Te doare? 1
Hai mai latra acum Necrutatorule
Cand esti Luceafar si cobori pe marginea prapastiei
Sa luam cina. In 3.
Treaba mea cu lupta din oameni!
Gusta-ti lumina din abis
Si sfarama-te de pietre – in praful lor
Lumii pari inaltator.
Te ceri om cand trepte vrei a derula
Spre abisul in sus.
Cerc omule tu sa te faci
Cand atingerea celor frantic in doua
Incearca sa muste din tine.

In Sf. Constantin

- Eu daca mor prima, vreau sa-mi plantezi multe flori, un pom – imi plac asa mult!
M : - Daca tot vorbim de cine moare primul, atunci eu imi doresc sa mai vii din cand in cand sa-mi aprinzi o lumanare, sa imi dai cate ceva de pomana!

Tacere

Eu : Ei, dar tu, tata, ce vrei sa ai in special?
T : - Nimic!
Eu: Cum nimic, trebuie sa fie ceva. Uite eu vreau flori, mama o lumanare… Tu?
T : Eu vreau s alas oameni liberi. Cand hotarasc ei sa vina…

Riverdance - Reel Around the Sun (Live from Geneva)

Calatorie in subteran

Plecate umbre cate cautari
Fugite dintr-ale lumestii fabule
Frunzele pe pamantul sarbad
Unde sufletele toate lumina soptesc
Asta-i o carare lunga pe-a vremelniciei
Scanduri.
Flori ce in moarte se intorc
Luarea aminte dintre foi
Dulce primavara, ce praf timpuriu
Treci prin maini!
Lauri pentru vesnicie cat pumnul tau
Cel mic incape.
Despre dragoste nu-i decat un singur loc
Pe-al plangerii de dor altar – dezbinari trupesti –
Un altfel de amor.

Cenaclu

Guri largi se deschideau in asfalt
Ce parca se pregateau sa ma inghita
Voluptatea fiarelor luptand
Cu lumina si ciment.
Din noapte se nasc marsaluiri
De licurici si umbre ce se odihnesc
Pe crengile obosite de atata vorbarie.
Cand vorbesc urat ma simt libera
Pe dinafara.
Clasicul va amuti intr-o scorbura
Lasandu-ma sa-mi ucid ungherele
Ierboase, inghetate.

Delir

Multe adormiri pe vatra, langa ceasul amortit,
Langa stresini picurate cu petale. Si transpir…
E imaginea perfecta a unui somn prelungit
Vechiul gand si prafuita carte a frumosului delir.

Cand camasi sfasaie pietre si le-amesteca in praf
Tu mai tragi dintr-o tigare asa uituc, in plin turnir
Cu bocancii rupti de-o parte, cu o mana pe chipiu
Te-avanti avid pe cea campie a molcomului delir.


Iara-n noaptea de feerie mirosi petalele cazute
O culci frumos in iarba uda, schimb de suflete-n sir
Inchei cu stele zapacite amestecand fragede maini
Si trupuri frematand ascunse in cumplitul lor delir.

Turnir

Gaseste oameni cu care sa visezi
Serile de hoinareala
Arunca jarul de pe foc
Intre atatea locuri te gasesti.

Gaseste-ti oameni, repara case
Si cochilii uitate pe trotuar
Aduna-n ochii tai culorile
Arunca tot pentru o sansa.

Gaseste – chei, descuie, sari
Plapande ungherele vietii tale
Amageste starea cu care trezesti
Sa-apuci de mijloc lumea toata.


Gaseste-ti oamenii cu care sa visezi
Ascunde-le lumina negurei adanci
Apropie-i de buze mutilate ca
Inchinandu-I sa-i saruti.

Ingeri cu colti….

Ingerii goi pe strada invata
Mersul melcului prin iarba
Ploaia cand spala urmele de rani
Si nu e cautarea toata in maini
Si buze, pe sani, pe coaste
Sub cearceafuri tremurand de tine.



Iti cersesti dragostea pe- o haina
Manjita de amprente imbibate cu spirt
Mila ochilor ce iti plang jalea in diminetile
Ce ti le tragi intr-o bricheta si-un cotor
Ce ti l-ai vrea hartie … scrisul nu se fabrica cu plastic
In capul pieptului nu simti ci tragi
Orb, lumini nevazute, mori in tine cat un ritm
Iti bat in tample femeile ce nu le-ai avut
Iti rupi in tine tarfele ce te invelesc in fum
Parca-i coala… ce te face tarfa sa invarti in univers
Muta-ti capul spre fereastra cat respiri
Si cand te lasa intre alb, si ochi si zgomote de tabla ruginita
In gat cand iti ramane tot ce ai scris gandit
Ca o simpla tarfa lumea poate sa acopere -
Parfum te aluneca in ce stii
Si ce nu stii te ascunde si bolnav ziua te dezvaluie.
Varcolaci – monstrii cu jumatate de norma
Plangaciosi ce-si iau licoarea sa absoarba luna
Altfel se scurg printre oameni. Acoperiti de sine.

Dorinte

As vrea sa-ti fiu mama
Sa te alint
Sa nu te-arunc
Dintre cuvant.
Daca femeia ar putea
Iubi
Cu patima de uitare
In sarma ghimpata
Pe pat
Caci maini te dezvelesc
De patimi.

Pentru El

Esti o proata, auzi!!!
Ce sa faci tu cu un manechin.
Iti vinde iar gogosi.
Ce stii tu sa faci? Ma intrebi.
Sa vorbesc… in versuri.
Incepi sa razi,
De parka fluturii toti
Morti ar cadea.
Cu cine stai tu fato?
Singurica singurica..



Ne intrebam adesea ce e cu noi in lumea asta, dar cum asta nu ar fi un subiect destul de evaziv ne indreptam spre marginirile cuvintelor. Stai in colt si priveste-le ca pe o scena, cum se privesc intre ele, cum se supara si se trag de par. Apoi tot la gatul tau sar. Nemernicele! Tu le hranesti, le dai asuprirea lumii, iar ele iti sar in cap! Ia sa arunc eu si hartia asta. Scria despre El?? Normal. Ca doar nu L-ai iertat .
Joaca, joaca

Cotidian

Ca sa ma faci sa cunosc
Nu trebuie neaparat sa ma saruti
Si nici sa iti apropii mainile
De ale mele
Sa te misti in dans
Pe langa starea mea de bine.
Nici sa vorbesti frumos
Ca si cum ai aluneca in ore
Imbatat de aer mai mult
Decat de mine.
Nici sa vorbesti murdar
Sa-ti umpli cu amar paharul
Apoi de-ti zgarii ochii
Lustruiti cu apa, curge
Noroi in lacrimi.
Plangaciosi si haituiti
Zdrenturosi precum artisti
Fericiti in asfintit –
Pe toti ii cauti, ii tot ceri
Fara sa ma-ntrebi ce stiu.
Am ramas intr-un colt
Urmarind orice miscare
Pe care talpa o facea
In trepidatie.
Sudoare pe frunte
Si simti ca te strange
Mana ei de dupa gat…
Te-alinta cum stie ea mai bine
Apoi mana i se odihneste
Pe ochiu-ti schingiuit
De atatea fantasme.
Si ea te mangaie in leganare.
Un val –miraj- pe corp –
Te strange pana se contopeste
Cu suflu, cu buze, cu picioare.
Frenetica libertate.
Sa ma cunosti nu trebuie
Sa ma atingi bezmetic
Ca si cum simtirea ti-e cu ea.
Ca si cum te-as ajuta sa nasti.
De ma inpingi inapoi in perne
si imi arunci neputinta ta
pe piele.
Nu sunt eu. Nu te cunosc.
Daca ma-nchizi in “nu te stiu”
Nu sunt eu.
Daca ma cauti in icoane
Ca sa te linistesti prematur
Nu esti tu. Nu-ti raspund.

Fundamente

Am incercat să-l fac să mă vadă.
Dădeam din mâini ca o disperata
Și
Mă băteam cu monștrii...
Așa a început ziua aceea
Când s-au tras draperiile la Odeon,
Când ceața dintr-o dată s-a ridicat
Și am văzut clar.
Eram în mijlocul strazii,
Dezvelită de propriile mele ganduri.
Înfașurată în cearceaf
Așteptam
Pe cineva de la 9.
Picioarele îmi dârdâiau pe asfaltul plouat...
Era primăvară și așteptam pe cineva.
Melcul mic se poticnea la fiecare pas...
Aș fi putut să-l sparg cu vârful tălpii,
Să îl lipesc de apa și așa înnegrită de pași.
Dar el cu ce mi-a greșit?
Ar putea să-mi arate mai multă compasiune
Decât un trecător oarecare.
Așteptam de o oră
Iar griul incepea să se închidă.
În fața teatrului miros de proaspătă ploaie.
Dumnezeu ăsta mult se mai lasă așteptat
Când vreau eu să mă joc.
Adorm pe trepte
Așteptând pe cineva de la 9.
Nu sunt nici îngeri, nu sunt
Nici demoni
În revelația obscură am înțeles
Cum poeții iși caută în interior
Imposibilitatea de trecere,
Iar când vor a merge
Se agață de o foaie de hârtie
Ca un îndurerat de cruce
Înăbușind chinul sfârtecător.