Cadre

In drum inchis
O soapta aluneca
Mai tacuta decat
Un bec ce lumineaza
Ca o lumanare.
O atingere slaba
Cat un deget
Maturat peste alta
Mana.
Ce-ai spune sa
Iesi de tot din
Labirint.
Te doare; locul
Peste care alergai,
Pe frunze
Moarte, ingalbenite,
Bolnavicioase in carne;
O sa-ti apleci fruntea
Daca-ti cer sa renunti
La primavara?
Priveghind cum ies,
Scobesc prin pamanturi.
Viata se naste
La tara
An de an,
Cu ingroparea unei
Toamne innecate
In lacrimile
De pe asfalt.
Pe cand tu iti
Tragi haine peste
Urechile zgribulite
De atatia stropi
Ucigatori,
Pasarile dorm
Amortite
In negrul penelor
Cu cenusiul copacilor
Combinate.
Evolutie involuntara
Pe o masa de spital
Te forteaza sa
Anunti iarna
Sa intarzie.
Nu vrei sa iti ninga
Pe mormant.
Alteori lumina
Se inchide,
Sobita de pereti
In camin te lasi
Pe spate, peste perne.
E somnolenta cu
Temeinicie infundata.
Dintr-un colt
Se inalta coloanele
Unui templu
Mirific;
Peste porti iti bate
In fata
Un trandafir lenes.
E inca toamna,
Iar floarea e
La un pas
De risipire.
Urmarind un cioclu
Visand somnul
Tomnatic.