Fundamente

Am incercat să-l fac să mă vadă.
Dădeam din mâini ca o disperata
Și
Mă băteam cu monștrii...
Așa a început ziua aceea
Când s-au tras draperiile la Odeon,
Când ceața dintr-o dată s-a ridicat
Și am văzut clar.
Eram în mijlocul strazii,
Dezvelită de propriile mele ganduri.
Înfașurată în cearceaf
Așteptam
Pe cineva de la 9.
Picioarele îmi dârdâiau pe asfaltul plouat...
Era primăvară și așteptam pe cineva.
Melcul mic se poticnea la fiecare pas...
Aș fi putut să-l sparg cu vârful tălpii,
Să îl lipesc de apa și așa înnegrită de pași.
Dar el cu ce mi-a greșit?
Ar putea să-mi arate mai multă compasiune
Decât un trecător oarecare.
Așteptam de o oră
Iar griul incepea să se închidă.
În fața teatrului miros de proaspătă ploaie.
Dumnezeu ăsta mult se mai lasă așteptat
Când vreau eu să mă joc.
Adorm pe trepte
Așteptând pe cineva de la 9.
Nu sunt nici îngeri, nu sunt
Nici demoni
În revelația obscură am înțeles
Cum poeții iși caută în interior
Imposibilitatea de trecere,
Iar când vor a merge
Se agață de o foaie de hârtie
Ca un îndurerat de cruce
Înăbușind chinul sfârtecător.