Cotidian

Ca sa ma faci sa cunosc
Nu trebuie neaparat sa ma saruti
Si nici sa iti apropii mainile
De ale mele
Sa te misti in dans
Pe langa starea mea de bine.
Nici sa vorbesti frumos
Ca si cum ai aluneca in ore
Imbatat de aer mai mult
Decat de mine.
Nici sa vorbesti murdar
Sa-ti umpli cu amar paharul
Apoi de-ti zgarii ochii
Lustruiti cu apa, curge
Noroi in lacrimi.
Plangaciosi si haituiti
Zdrenturosi precum artisti
Fericiti in asfintit –
Pe toti ii cauti, ii tot ceri
Fara sa ma-ntrebi ce stiu.
Am ramas intr-un colt
Urmarind orice miscare
Pe care talpa o facea
In trepidatie.
Sudoare pe frunte
Si simti ca te strange
Mana ei de dupa gat…
Te-alinta cum stie ea mai bine
Apoi mana i se odihneste
Pe ochiu-ti schingiuit
De atatea fantasme.
Si ea te mangaie in leganare.
Un val –miraj- pe corp –
Te strange pana se contopeste
Cu suflu, cu buze, cu picioare.
Frenetica libertate.
Sa ma cunosti nu trebuie
Sa ma atingi bezmetic
Ca si cum simtirea ti-e cu ea.
Ca si cum te-as ajuta sa nasti.
De ma inpingi inapoi in perne
si imi arunci neputinta ta
pe piele.
Nu sunt eu. Nu te cunosc.
Daca ma-nchizi in “nu te stiu”
Nu sunt eu.
Daca ma cauti in icoane
Ca sa te linistesti prematur
Nu esti tu. Nu-ti raspund.