"Te apuci de scris iar"
Atunci am stiut ca obisnuiam
Sa fac asta din totdeauna
Cat ne dorim asta din suflet.
Cuvintele fac totul
Bine sau rau
E simplu ce spun
Ca pe o noua arta
Neimportanta pentru cunoscatorii
De lumesc.
Cand sunt inconjurata de oameni
Ma sufoc
Si-i rog sa mai ramana o clipa
Pentru destainuire;
le dau apoi drumul in lumea lor
Formata intre a crede si a se lasa
Crezut.
De ce casa mea e-n alta casa
Si-mi ard calcaiele de-atata sare,
Prin burta cat imi ploua lumanari
De ce se transforma in vapai?
Tot vrea sa mai vorbeasca
Plasa-n plasa, negru scut
Si ochii muti, fugind speriati
Pe a cailor abis
Lumea se destrama tot mai sus.
Ruine in placere de placutul
Ochilor tristi.
Pentru acestea - intins - iti trebuie
Cheie sa impingi
Strangandu-te ghem de un carlig.
Totem de fiara smulge linistit
O tigla ce se-apleaca retragand
Altele ca ea.
Nu-i vreme, lasa
Lumilor ce-n calde locuri sap
Flacara ca-i fac
Si scrum si foc
Din casa mea.
miercuri, 27 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Toata lumea e o masca.
Trimiteți un comentariu