As spune :
E asa frumos sa pacatuiesti
Incat scrisul imi devine albastru
Fara sa ma intorc la ideologia
De mine si spusele unui preot.
Ca in pacat sa cazi armonios -
Ca o vioara printre zgomotul
Din orasul trepidat din asfalt
Pana in ignoranta unora din ratb -
Te costa mangaierea.
Cate placi am scos la lumina
Doar pentru a le ingropa afara
De muscat din mine mai ramane
Sa incep cu celalalt capat.
Armonios cum sa iti doresti
Ascensiunea in bezna lumanarilor
Prea scumpe pentru oamenii de rand
Ca acel val care-ti strapunge
Felul de a fi cu felul de a exista.
Timp. Bruiaza.
miercuri, 27 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu