Tacerea mea ce-n cuiburi goale
Se pastreaza iarna...
Un clinchet batut usor
Cu aripa pe umar.
Stiinta mea nu e in date
Nici reusite pe podiumuri de aur
Credinta intr-un alt fel
De a sti.
Pe bani poti sa te vinzi
Si cand ai lumea
Cucerita.
Tremurul meu interior
Sta in frica de a alege
Dintre tot si toate.
Perfectiunea sta de dupa
Un ungher friguros cu mucegai.
Lupta uneori nu e cu tine,
Ci cu ceea ce nu ai
Si ai vrea sa daruiesti.

Noroc! Pentru mine,
Sa traiesc pana cand simt
Ca mai pot duce
Si dincolo.
Zambeste atunci cand esti mort
Caci fericirea o gasesti in
Cele mai simple locuri.
Iar cand ametesti de atata cautare
Zambeste adancului de nepatrus
Caci e cea mai mare simplitate
A unui om.

Tacerea mea peste gradini boltite
Peste aceleasi flori si primaveri
Va acoperi cat cuprinde natura.
Si o vei auzi in tremurul
Unor maini.
Iar din ochi vei intelege
Ca e liniste.
E dreptul meu sa tac
Atunci cand oamanii vorbesc.



Distanta dintre lumi e atingere marginilor,iar ceea ce am scris pana acum sunt numai incercari ale aceleiasi piese.