O umbra se agata miseleste
De zapada cenusie;
ma urmeaza lasand aschii.
Tind sa ma poticnesc
Spre casa.
Frigul a amortit si el pe horn.
Si umbra merge cu mine
Dreapta cat se poate
De parca ar fi un strajer
Linistit si tacticos.
Pasii ma indeamna
Sa ma ratacesc
Prin cel mai familiar loc
Din intuneric.
Acum nu ma mai pot
Salva nici pe mine.
Umbra trece in fata
In fata ma trage
Haotic, inainte
Cu un fir de zapada
Congelata.
Semeata, pe fuga,
Pe alee aluneca
Cu mine printre case.
Iar eu implor
Sa mai zaboveasca
Vreo cateva ceasuri.





scriu despre cum e cand am uitat...