Mester

Haide faureste-ti costumul de piatra
Sa iesim la brat, lipiti, ingreunati
De comediile absurde din gradini
Pictate intr-o scobitura de ciment.

Pe un trotuar murdar de tinerete
Ne plimbam pasii adormiti de frunze
Frunze ce-au cazut pe frunte linistite
Si macii toti petale sa ne stranga.

Luminati de-un soare violet prin rame
O ce candoare intr-un cristal patat de urme,
Prins intr-un candelabru mocnind lumina
Se strecura, tip-til, pe varfuri, si-l inchina.