Confesiunea unui artist

Nu e vorba ca nu te inteleg. Doar ca am rostit de atatea ori ca n-am sa mai cred ce scrii. Si daca sunt doar ca sa “pari” interesant? Inseamna ca ai pe cine sa impresionezi. Si de ce ai face-o? iti aduce ceva concret in vartejul tau? Eu cred ca dragostea nu e facuta pentru tine. Nu stie sa te invete decat sa fugi. Lumea nu cunoaste sau nu vrea sa creada cum esti tu din scris. Mai copile nu te-a invatat mama sa nu te joci cu focul? Cuvintele pot arde pana la capat…. ca tigarea ce poate tu nu stii s-o fumezi, dar care arde pana la capat fara a intreba daca te doare sau o poti accepta cu scrum cu tot. Ai grija…
eu nu pun munti, caci infinitul e al meu. Nu e o tanjire e un fapt ce-l voi implini in cati ani voi avea. O cruce tot ramane in urma-ti, un nume de sters cand lemnul va putrezi. Nu-ti fie teama… moartea nu sterge decat oasele putrezite.
E mai interesant cand dormi iar eu sa incerc sa-ti ghicesc ce se ascunde dincolo. As continua, iti jur, acum cand literele ma invata pe de rost, dar, eu nu le folosesc decat in scop umanitar, cum ar fi sa ma aduc in fata altor adevaruri.

In acelasi zbor

Odata am sa cred ca esti mereu ascuns in spatele meu si asculti de sub caramizi. Extrordinar de gingas sunet. De multe ori am crezut ca atmosfera se impleticeste in jocuri calde si frunze lucioase cu melodiile domoale. Si dupa ce frunza isi scutura adierea pe ochi atunci incepe cautarea unei note. Inceteaza sa-ti compui sufletul in acelasi ritm cu al meu. E enervant la un moment dat, cand imi dau seama ca simti ce-am trait eu sau ca scriu ce nici nu gandeam ca poti surprinde. Aseara – cald. Atat de cald incat te facea sa simti emotia aceea surprinzatoare a unui cantec gravat pentru toata viata.

Asculta!

Te-ar ajuta cu mai mult daca le-ar pasa?
Si de la cine astepti tu ajutor?
De la oameni?
Revino-ti fetito… nimeni nu are timp sa se opreasca acum
Oare nu vezi si tu
Ca lumea se invarte de 10 ori mai repede
Ca totul e cusut cu poleiala argintie, sa acopere
Neputinta lor de apropiere?
Nu astepta minuni de la demoni
Ei tin de urat numai temporar.
Iar daca ochii tai se vor roti mai bine
Deschisi spre toate posibilitatile
Ai putea foarte simplu observa
Frigul de afara.
Daca mai intorci si gatul din cand in cand
In spate, peste umar sau deasupra capului
Sigur vei gasi cel putin unul care
Sa planga cu tine in acelasi timp
Iar tu sa nu-l observi.
Cu totii suntem orbi la un moment dat
Ne servim cu cat ne da realitatea
Si o oprim cu mana,
Cat sa se sature buzele… sa zambeasca
Daca nu vesnic, macar bucatile rezervate.
Oamenii zboara dupa fluturi stersi
Nu le mai cere sa-si insuseasca ei aripile.
Nu le cere sa te inteleaga cand te ascunzi dupa usi
Nici sa te imbratiseze.
Nu au timp…viata asta e cursa contracronometru.
Nu toti isi beau linistit cafeaua dimineata.
Si-apoi sufletele sunt nascute sa se ridice singure
Din cenusa…. Poate ai auzit si tu povestea.
Da, draga mea, se aplica si pe rasa noastra.
Capul sus ti-l tii tu, nu ti-l sustin ei.
Gandeste-te cat ar trebui sa coste un astfel de serviciu
Caci ti-ai dat seama… ei vor recompense.
Esti in stare???
Asta e ajutorul dorit?
Linisteste-te copila singuratatea nu e niciodata
Singura…
E doar in suflet.