Slabe luminite albe se strecoara pe-nserat
Printre frunze rasfirate de salcam in floare
Pe-a soarelui stearsa umbra, de rosul sangeriu patat,
Rasare cea mai pura stea, asteapta putin si moare.
Se prabuseste peste visele rasturnate, pietrificate,
Cade si strange genunchii datatori de viata
In orbirea ta de groaza arunci masti personificate
Ce ti se lipeste de ochi, de buze; si-atunci nu e ceata?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu