Pe partea nevazuta a marchizei salasluia, in palidul sfarsit de toamna, un cutit cu lama argintie.
Ar fi un inceput perfect de roman. Pentru oamenii noii ere perfectiunea si-a scrijelit valorile altor credinte. Oamenii cer atat cat sa ii multumeasca limpezimea viziunii, simplul inteleselor sau refularea propriilor placeri.
Fizicul energetic a luat proportii satisfacatoare in linistea tamplei si palmelor. Cei ce nu se inteleg cu ei se acomodeaza cu fricile celorlalti intr-un perfect decor subteran, mascat de vointa depasirii invizibilelor bariere.
Cand m-am asezat sa lucrez am fost binecuvantat a doua oara. Un scriitor traieste povesti din cele mai inspaimantatoare caci se lupta cu fricile sale.
O carte nu e un scop. O carte este o poveste.
luni, 19 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu