Merg caii spre apa.
Sa le dai izvor
Petec de rugaciune
In zarva tropotului lor.
Merg caii spre apa
Si aduna fulgerand pamant
Crampei de libertate tes
Din ochi navalitori de blanzi.
Si-atat de drum si de cuvant,
Cand caii merg spre apa,
Si apa-i pamant.

Doar asa sa fie

Nici un artist nu a calcat pragul singuratatii pana ce nu s-a acceptat in cioburile infipte in propria-i carne. Lumea nu-i salas de clape. Iubirea nu-i adapost de noapte. Pamantul e mai pur ca apa, iar gandul te strange mai tare ca ceata – cand luna e lampa, iar lampa-i chemarea.

te voi intreba odata
pe ce ti-ai asternut
lucrul cel marunt
pasul zidului de piatra.
si-n drumul tau
de altadata
pe cine ai cazut
apasandu-i capul
in pamant
spunandu-i "crezi,
si te vei mantui!".
nu mai crede-ti in stafii
ci sensul cel mai pur
al unui carpaci surd.

Suntem centrati pe noi insine si de aici vine povestea :

Acum ceva timp un suflet a coborat in josul abruptului si a stat la coada pana ce i-a venit randul la spovedanie. Capatana mare, pocita cu urme de lacrimi atat de uscate incat pareau rifturi, s-a aplecat fumegand peste biata constiinta taindu-i respiratia.
--- Ia spune-mi, fiule, mult ai mai mers?
--- Pai cum asa, doar o secunda! raspunse crucit.
--- Si ma cunosti, nu e asa?
---- ... hmm... nu, nu te-am mai intalnit niciodata!
---- Hai, hai, ce se ascunde dincolo de mine?
Buimacit sarmanul incerca sa priveasca prin imprejur.
--- Si daca ti-as spune ca te arunc in flacari si ca o sa simti ca arzi in fiecare zi?
Ingrozit asta micu' se uita frenetic cautand un raspuns pe la ceilalti.
--- Ti-e frica sa vorbesti? Iti provoc teama, durere?
Nici un cuvant, doar un clantanit usor ca de balama ruginita.
Monstrul deja plictisit incepea sa isi piarda din rabdare. O oarecare mila mijea cand il fixa cu privirea.
--- Duceti-l in camera goala! se hotara intr-un final.
Un plans zbuciumat se auzi de pe coridor.
--- Urmatorul!!!! tipa fiara.
Asta parea cel putin mai asezat.
--- Cum a fost calatoria?
--- Oarece fulgeratoare!
--- Ce cauti tu aici? Hai, confeseaza-te!
--- Din moment ce stam de vorba e clar ce caut!
--- Nu ranji la mine!!! Tu stii cine sunt eu?? racni nemilosul.
--- Eu! raspunse calm celalalt.
Pufaind enervat monstruozitatea sa facu semn unui supus cenusiu sa-l ia pe culpat.
Ceilalti raman inmarmuriti.
---- Pauza de ceai! Si sa nu mai imi aduceti din astia la mine care nu au ce cauta aici!

As spune :
E asa frumos sa pacatuiesti
Incat scrisul imi devine albastru
Fara sa ma intorc la ideologia
De mine si spusele unui preot.
Ca in pacat sa cazi armonios -
Ca o vioara printre zgomotul
Din orasul trepidat din asfalt
Pana in ignoranta unora din ratb -
Te costa mangaierea.
Cate placi am scos la lumina
Doar pentru a le ingropa afara
De muscat din mine mai ramane
Sa incep cu celalalt capat.
Armonios cum sa iti doresti
Ascensiunea in bezna lumanarilor
Prea scumpe pentru oamenii de rand
Ca acel val care-ti strapunge
Felul de a fi cu felul de a exista.
Timp. Bruiaza.

"Te apuci de scris iar"
Atunci am stiut ca obisnuiam
Sa fac asta din totdeauna
Cat ne dorim asta din suflet.
Cuvintele fac totul
Bine sau rau
E simplu ce spun
Ca pe o noua arta
Neimportanta pentru cunoscatorii
De lumesc.
Cand sunt inconjurata de oameni
Ma sufoc
Si-i rog sa mai ramana o clipa
Pentru destainuire;
le dau apoi drumul in lumea lor
Formata intre a crede si a se lasa
Crezut.


De ce casa mea e-n alta casa
Si-mi ard calcaiele de-atata sare,
Prin burta cat imi ploua lumanari
De ce se transforma in vapai?

Tot vrea sa mai vorbeasca
Plasa-n plasa, negru scut
Si ochii muti, fugind speriati
Pe a cailor abis
Lumea se destrama tot mai sus.
Ruine in placere de placutul
Ochilor tristi.
Pentru acestea - intins - iti trebuie
Cheie sa impingi
Strangandu-te ghem de un carlig.
Totem de fiara smulge linistit
O tigla ce se-apleaca retragand
Altele ca ea.
Nu-i vreme, lasa
Lumilor ce-n calde locuri sap
Flacara ca-i fac
Si scrum si foc
Din casa mea.

Copii dati spre adoptie de guvern
Jucarii ce devin armele propriilor inventatori
Spre “ ce mai conteaza cum se pleaca
Important e ceea ce vine la mine”.
Nimeni nu se vinde, doar se cumpara
La 1 pret.
Un doctor bland cu mana protectoare
Peste buzunarul plin gandind
“trebuie sa-l intorc si pe celalalt intotdeauna”.
“oricat as vrea sa cant nu ma ajuta
Vocea
Dar asta nu inseamna ca nu pot apare pe ecran
Faima e totusi cea care ma hraneste” :
O fata urata ce nu-si gaseste un vis
Privindu-se in geamul din metrou.
Problema gunoiului ce umple cartierele si spitalele
E ca se vinde bine afara pentru reciclare.
Protectia mediului – cat e dispusa Planeta asta
Sa dea spaga – pentru a se proteja.
Inchizi un ochi dupa altul,
Dar cati ochi sa mai pastrezi si pentru tine?
Nevoia omului de a face bine
E o iluzie controlata pe un monitor cu alti
100…n ochi care se inchid.
Pe celalalt capat al meu scrie
“inchis pentru inventar – momentan”
Celalalt se agata in ventuze.
Dumnezeu sta la masa din bucatarie
Si deseneaza harti.
Curand n-o sa mai poata respira
De mirosul hartiei, al creionului, de propria-I
Mana obosita, dar nu spune
Nu
E ceva ce-L tine si pe El ocupat.
Si in timp ce deseneaza ii vine o idee;
Sa puna si pe ceilalti sa faca harti.
Macar sa le contureze.
Asa ca duce un rau, cate un drum amarat
De la o harta la alta.
Ce zambeste cum vede atatea insiruiri
Una intr-alta; rade poticnit
“Cate harti legate cu ata!”
Si Isi mai salveaza niste timp.
Dupa mai bine de 7 zile
Sta intr-un spatar regesc, se intinde zdravan,
Casca si poate in sfarsit
Sa isi aprinda o tigare.
Tot ce are de facut acum e sa
Arunce o privire la cum hartile
Se contureaza una pe alta.
Astfel ele ajung mereu la capatul
Celeilalte
Dar niciodata nu se poate gasi
La propriul ei capat.
Se asteapta oare Dumnezeu ca hartile
Sa se revolte din pricina asta?
Unul din motivele pentru care omul si-a inventat
Arta
Si incearca sa-si deseneza propria harta.